În acest context creează,
desigur, şi Duiliu Marcu, care, în opinia mea, a excelat în arhitectura
interioarelor. Lucrările sale cuprind clădiri realizate de la zero, extinse sau
modificate în toate cele trei tendinţe care se manifestă în perioada
interbelică, menţionate mai sus. Desigur, consacrarea definitivă a lui Duiliu
Marcu drept un mare arhitect al veacului trecut este dată de arhitectura
modernist-clasicizantă, o arhitectură simplă, elegantă, a detaliului, în care
interioarele sunt la fel de bine studiate ca exterioarele, formând un tot
unitar.
O contribuţie remarcabilă a lui Marcu pentru întreaga arhitectură
interbelică din ţara noastră este reinventarea detaliului de arhitectură, atât
prin soluţia găsită, cât şi prin preţiozitatea materialului folosit. Astfel,
rezolvarea detaliilor de către diplomaţii Şcolii de Arte Frumoase de la Paris,
la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX, în stil
eclectic, este reluată prin folosirea materialelor ca piatra naturală, lemnul, sticla şi metalul la
detaliile arhitecturii moderniste, în special la cele ale modernismului
clasicizant. Din acest motiv, aş îndrăzni să-l numesc pe Duiliu Marcu
„ARHITECTUL DETALIULUI ÎN ARHITECTURA MODERNISTĂ DIN ROMÂNIA”.
arh. dr. Mariana Croitoru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu